Cum să păstrezi gașca mare

Uite-așa, fără vreo explicație inutilă și complet din senin, revin pe blog. M-am „distrat” excelent în ultimul an, prietenii știu de ce și cum. Dar povestea asta e deja „apă sub pod”, cum spun licuricii ăi mari, americanii.
S-a agățat de mine, de curând, o oarecare iritare legată de oameni. Nu de toți, ci de unu`-doi-trei, de la care aveam așteptări. Ca să nu te pocnească-n nas vreo revelație neplăcută în domeniu, e bine să nu apelezi la amici când ești cu sula-n coaste. Credința aia populară că ești înconjurat de tovarăși când o duci bine, dar rămâi singur când nu stai pe roze poate fi interpretată. Adică, dacă nu sunt invidioși, prietenii sunt „confortabili” cu tine (sic!) atâta vreme cât nu le ceri ceva important, pentru care ei să depună un efort serios. Aici pot apărea surprizele. De unde și concluzia: dă-ți silința să stai departe probleme și o să mai ai cu cine să ieși la bere (în cazul băieților) sau la ceai/vodcă (în cel al fetelor).