Am descoperit că, mai deprimant decât să stau singur într-o cofetărie (!!!!!) din Bacău, pe o ploaie extra torenţială, este doar să stau singur într-o cofetărie (!!!!!) din Bacău, adăpostindu-mă de un potop biblic din cauza căruia banii (cei trei lei juma`) pe care trebuia să-i încasez au fost duşi de apă împreună cu buzunarele în care se adăposteau. Şi din pricina asta să fiu nevoit să mai stau o noapte în Bacău.
Ain`t life a bitch?
Trei lei juma ! Ai fi fost bogat !
Patronu meu nu m-a platit de doua luni juma !
Iar Bacovia stia el ceva de ploile astea … spleen …
“Sunt singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.”
Minus berea aferentă adăpostului forţat… Deja eram în pierdere.
Şi nu e prima ploaie care mă prinde în Bacău – la cum e vremea acolo, toţi băcăuanii trebuie că sunt depresivi.